Una dintre deja obisnuitele boli ale zilelor noastre este obezitatea. Un fapt ingrijorator in sine, obezitatea in randul copiilor si al adolescentilor este cu atat mai periculoasa cu cat acesti copii si adolescenti sunt viitorii adulti obezi, viitorii parinti cu probleme de alimentatie si de sanatate care vor transmite copiilor lor aceleasi obisnuinte alimentare defectuoase. 30% dintre adultii obezi au fost in copilarie obezi.
Federatia Romana de Diabet Nutritie si Boli Metabolice (FRDNBM), prin vocea presedintelui sau prof. dr. Nicolae Hancu, afirma ca la nivel national sunt inregistrati 4% dintre minori cu grade de obezitate de la I (supraponderali) pana la IV (obezitate morbida). Marea lor majoritate provin din mediul urban (obezitatea mai poarta si supranumele de “boala urbana”), iar cea mai ingrijoratoare este natura obezitatii: greselile de nutritie constituie factorii majoritari in ceea ce priveste cauza obezitatii, factorii genetici fiind considerati accidentali.
Copilul „gras si frumos” este de fapt un copil bolnav, afirma medicul nutritionist Mihaela Bilic, care are nevoie de o atentie speciala din partea parintilor.
Iata cateva exemple de greseli savarsite de parinti care duc la cresterea excesiva in greutate a copilului:
- Obiceiurile alimentare ale familiei. Fie din lipsa de timp datorita programului zilnic incarcat, fie din comoditate, familia prefera alimentatia de tip fast-food, mesele hipercalorice alcatuite din prajeli, fripturi si altele asemenea sau deserturile pe baza de ingrediente inalt rafinate (zahar, faina alba, ciocolata, crema etc.) cumparate „de-a gata”.
- Obligativitatea de a termina tot din farfurie. Chiar daca ii este foame sau nu, copilul trebuie sa manance tot ce i se pune in fata, adesea in portii de adult, deci supradimensionate pentru nevoile sale.
- Satisfacerea poftelor. Aproape indiferent de imprejurari, copilul are la indemana dulciuri si mezeluri. Obisnuinta de a-si “trata” o pofta cu ceva „bun” este sinonima cu consumul exagerat de dulciuri, snacks-uri sau sticksuri.
- Refuzul miscarii. Foarte multi copii apeleaza, cu ajutorul nemijlocit al parintilor, la scutirile medicale pentru ora de sport. De cele mai multe ori, in timpul liber, copilul este “conectat” la un computer sau televizor, petrecandu-si aproape intreaga zi ca un veritabil sedentar.
Ce se intampla cu un copil „supus” unui astfel de stil de viata? Partea vizibila consta in modificarea parametrilor fizici, luarea in greutate obligandu-l sa poarte haine de marimi nespecifice varstei sale. Mult mai grava este partea nevazuta a obezitatii care inseamna probleme cardiace, respiratorii sau la rinichi, viitoare disfuncii sexuale, risc ridicat pentru diabet zaharat sau insipid, un IQ adesea mai scazut scazut comparativ cu media de varsta, dezvoltarea unor afectiuni psihice datorita felului in care arata sau a refuzului celorlalti copii de a-l accepta in cercul lor.
Ce este de facut in astfel de cazuri?
Pentru a preveni astfel de neplaceri, parintii trebuie sa fie atenti in primul rand cu ei insisi, in ceea ce priveste controlul alimentatiei, cat si la alimentatia copilului. Contrar credintelor comune, copilul stie sa ceara ce, cand si cat ii trebuie. Inca de la varsta de 1 – 3 ani nevoia de hrana este satisfacuta prin cerere directa, dar folosind un limbaj diferit de cel al unui adult. Dimensiunile reduse ale stomacului, prin comparatie cu cel al unui adult, il determina pe copil sa consume mai putin, portia sa de mancare fiind deci mai mica decat a parintilor.
Obiceiul de a pune in mijlocul mesei o cantitate mare de mancare si fiecare mananca pana se satura sau se termina hrana, trebuie inlocuit cu portiile individuale, dimensionate corespunzator. Un alt factor la fel de important este dat de calitatea hranei, mai precis de aportul caloric pe care aceasta il aduce. Recomandate sunt alimentele naturale, cele prelucrate la nivel industrial trebuind sa aiba o pondere cat mai redusa in masa zilnica.
Fructele si legumele proaspete in combinatie cu mancarea gatita trebuie sa asigure un echilibru corect pe toata durata zilei. Un alt element care trebuie urmarit este disciplina mesei. Orele fixe de masa sunt preferabile in locul unei alimentatii haorice in care cina tine locul pranzului iar micul dejun lipseste.
Pe langa o alimentatie corecta, pentru buna functionare a organismului este necesara si miscarea. Jocurile in aer liber, sporturile de echipa sau individuale, chiar si orele de educatie fizica de la scoala sunt benefice, asigurand o buna functioarte si dezvoltare atat a fizicului cat si a psihicului copilului.
Ca o concluzie de final, normoponderabilitatea unui copil trebuie mentinuta si educata pe toata perioada copilariei pentru a-i forma acestuia deprinderi sanatoase si pentru a-i asigura premisele unei vieti sanatoase si ferita de tentatiile exceselor alimentare sau de orice alta natura.